Poate e puţin paradoxal să începi un articol despre o maşină hibrid cu o fotografie înfăţişând un robot NASA în misiune pe Marte dar, la o privire mai atentă, vom realiza că nu e chiar aşa. Robotul din fotografie s-a mişcat timp de mai bine de 5 ani pe suprafaţa unei planete străine, lipsită de atmosferă şi, probabil, de viaţă, reuşind să-şi ducă la capăt operaţiunile pentru care a fost programat, datorită faptului că tipul de energie care îl pune în mişcare e mai puţin sensibil la mediu decât cel pe care îl folosim, în mod curent, pe Terra. Electricitatea înmagazinată în acumulatori şi cea produsă cu ajutorul panourilor solare, e utilizată şi la dezvoltarea energiei mecanice necesară deplasării, şi la funcţionarea computerului de bord, şi a tuturor celorlalte instrumente, de mare fineţe, ce compun o maşinărie ca cea din imagine. E un fel de esenţă vitală, de sevă unică ce hrăneşte, la toate nivelurile, fiinţa artificială creată de mâna omului. Să ne imaginăm cât ar fi durat misiunea pe Marte, dacă robotul ar fi fost dotat cu motor cu ardere internă. Cel mult câteva ore, până s-ar fi epuizat butelia cu oxigen lichid, nu-i aşa?…

Şi mai paradoxal, însă, este faptul că rolul electricităţii în dezvoltarea de vehicule performante şi sigure a fost prevăzut dinainte de „secolul vitezei”. Toate capodoperele lui Jules Verne, de exemplu, toate aventurile, toate marile mistere pe care acest autor de excepţie a fost capabil să le creeze, gravitează în jurul electricităţii văzută ca formă de energie supremă. Nautilusul căpitanului Nemo, Albatrosul inginerului Robur, insula cu elice, torpiloarele doctorului Antekirtt – toate aceste imagini simbol ale unei tehnologii ce-i făcea să viseze pe contemporanii scriitorului francez şi pe cei din generaţiile viitoare – toate au la bază motorul electric acţionat de „o pilă misterioasă, capabilă să înmagazineze electricitate cu un potenţial, practic, nelimitat” – după cum îi plăcea autorului să spună.

Secolului XX, însă, i-a plăcut să-l contrazică şi, timp de 100 de ani, am asistat la evoluţia fulminantă a motorului cu ardere internă. Legea minimei rezistenţe a impus o tehnologie mai simplă, fezabilă economic, suficient de fiabilă pentru a nu cauza probleme majore, în dauna uneia care necesita fineţe în gândire, rafinament ştiinţific, imaginaţie. Poluarea şi secătuirea unor resurse neregenerabile, sunt subiecte cărora omul nu le acordă importanţă, atât timp cât nu este obligat de împrejurări. Din păcate.

Realităţile secolului XXI, în schimb, par a obliga societatea să revină pe cursul normal în multe privinţe, transportul auto fiind una dintre ele. Este evident că nu mai putem polua la nesfârşit în timp ce ne deplasăm, că nu mai putem risipi un combustibil pe cale să se termine, este evident că trebuie să ne adaptăm la noile cerinţe, să evoluăm. Deocamdată, soluţia cea mai la îndemâna o reprezintă maşinile hibride, care îmbină propulsia generată de un motor cu ardere internă cu cea realizată de unul sau mai multe motoare electrice alimentate de acumulatori. Încărcarea acumulatorilor se realizează direct de la reţeaua de energie electrică şi prin recuperarea parţială a energiei mecanice rezultată în urma frânării – un aspect al rafinamentului ingineresc, la care omul, în general, face apel după ce epuizează toate celelalte metode, mult mai simple, pe care le cunoaşte. Întocmai ca un şcolar care se apucă de învăţat abia după ce îi sunt confiscate toate sursele de informare ilicite.

Toyota, cu modelul Prius, a fost primul producător de automobile din lume care a introdus vehiculul cu propulsie hibridă în producţia de serie, începând cu anul 1997. Astăzi, este cel mai vândut vehicul cu asemenea propulsie de pe Glob. În latină, „prius” înseamnă „anterior”. Prin utilizarea acestui termen, Toyota a dorit să anunţe lumii întregi că lansarea acestui vehicul a fost făcută înainte ca preocuparea faţă de mediu să devină un fenomen social major.

Pentru mine, „Prius” înseamnă revenirea la cursul de la care ne-am abătut cândva. Regăsirea căii fireşti de evoluţie. Împăcarea cu Jules Verne. Şi, la fel de important, pregătirea pasului următor în drumul nostru către stele.

Articol scris pentru etapa 30 a concursului SuperBlog 2011 organizat de PC News.